sigiliu
română
Variante
Etimologie
Din latină sigillum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sigiliu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sigiliu | sigilii |
| Articulat | sigiliul | sigiliile |
| Genitiv-Dativ | sigiliului | sigiliilor |
| Vocativ | sigiliule | sigiliilor |
- obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui.
- semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu.
- (fig.) semn distinctiv, marcă.
- ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online