siliculă

Vezi și : silicula

Siliculă

română

Etimologie

Din franceză silicule < latină silicula.

Pronunție

• AFI: /si.li'ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului siliculă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	siliculă	silicule
Articulat	silicula	siliculele
Genitiv-Dativ	siliculei	siliculelor
Vocativ	siliculă, siliculo	siliculelor

1. (bot.) tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior.

Cuvinte derivate

• siliculos

Cuvinte apropiate

• silicvă
• silicviform
• silicvos

Traduceri

silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lățimea

arabă: خردلة (العربية) catalană: síliqua (català) f. cehă: šešule (čeština) chineză: 角果 (中文) engleză: silicle (English) esperanto: silikvo (Esperanto) estoniană: kõdrake (eesti) finlandeză: litu (suomi) franceză: silique (français) f. galiciană: sílicua (galego) f.

germană: Schote (Deutsch) f. neerlandeză: hauw (Nederlands) poloneză: łuszczynka (polski) f. portugheză: síliqua (português) f. rusă: стручок (русский) (stručok) sârbă: љуска (српски / srpski) (ljuska) f. slovenă: lusk (slovenščina) spaniolă: silicua (español) f. suedeză: skida (svenska) c. turcă: silikül (Türkçe)

Referințe

• DEX online