Sari la conținut

sinalefă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză synaléphe < latină synalaepha.

Pronunție

  • AFI: /si.na'le.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sinalefă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sinalefă sinalefe
Articulat sinalefa sinalefele
Genitiv-Dativ sinalefei sinalefelor
Vocativ sinalefă sinalefelor
  1. (fon.) fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție.


Traduceri

Referințe