sinalefă
română
Etimologie
Din franceză synaléphe < latină synalaepha.
Pronunție
- AFI: /si.na'le.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sinalefă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sinalefă | sinalefe |
| Articulat | sinalefa | sinalefele |
| Genitiv-Dativ | sinalefei | sinalefelor |
| Vocativ | sinalefă | sinalefelor |
- (fon.) fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online