sincronizator
română
Etimologie
Din a sincroniza + sufixul -tor (după franceză synchroniseur).
Pronunție
- AFI: /sin.kro.ni.za'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului sincronizator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sincronizator | sincronizatoare |
| Articulat | sincronizatorul | sincronizatoarele |
| Genitiv-Dativ | sincronizatorului | sincronizatoarelor |
| Vocativ | sincronizatorule | sincronizatoarelor |
- aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare.
- ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online