sinecură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sinécure.

Pronunție

  • AFI: /si.ne'ku.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sinecură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sinecură sinecuri
Articulat sinecura sinecurile
Genitiv-Dativ sinecurii sinecurilor
Vocativ sinecură sinecurilor
  1. slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe