sinecurist

română

Etimologie

Din sinecură + sufixul -ist.

Pronunție

• AFI: /si.ne.ku'rist/

Substantiv

Declinarea substantivului sinecurist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinecurist	sinecuriști
Articulat	sinecuristul	sinecuriștii
Genitiv-Dativ	sinecuristului	sinecuriștilor
Vocativ	sinecuristule	sinecuriștilor

1. persoană care deține o sinecură.

Cuvinte derivate

• sinecuristă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• instruiesc
• încrușești

Referințe

• DEX '98 via DEX online