smintit

română

Din a sminti.

Declinarea adjectivului smintit
	Singular	Plural
Masculin	smintit	smintiți
Feminin	smintită	smintite
Neutru	smintit	smintite

(adesea substantivat) care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun.
(despre manifestări ale oamenilor ) care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc.