sobor

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭborŭ.

Pronunție

• AFI: /so'bor/

Substantiv

Declinarea substantivului sobor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sobor	soboare
Articulat	soborul	soboarele
Genitiv-Dativ	soborului	soboarelor
Vocativ	soborule	soboarelor

1. (înv.) adunare, întrunire, consfătuire; sfat.
2. (bis.) sinod.
3. slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• broșo

Referințe

• DEX '98 via DEX online