soliloc
Etimologie
Din latină sōliloquium < din sōlus („singur”) + -loquium.
Pronunție
- AFI: /so.li'lok/
Substantiv
| Declinarea substantivului soliloc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | soliloc | solilocuri |
| Articulat | solilocul | solilocurile |
| Genitiv-Dativ | solilocului | solilocurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- vorbire de unul singur.
- monolog fără auditoriu.
- scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj, ce nu se adresează publicului, care pune în scenă un monolog.
Traduceri
Traduceri