solniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară солницa (solnica), sârbocroată solnica.

Pronunție

  • AFI: /'sol.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
solniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solniță solnițe
Articulat solnița solnițele
Genitiv-Dativ solniței solnițelor
Vocativ solniță solnițelor
  1. vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas.
  2. (pop.) vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie.
  3. (pop.) cavitate situată deasupra ochilor la cai.


Traduceri

Referințe