solstițiu

română

Etimologie

Din latină solstitium, franceză solstice.

Pronunție

• AFI: /solsˈti.ʦju/

Substantiv

Declinarea substantivului solstițiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	solstițiu	solstiții
Articulat	solstițiul	solstițiile
Genitiv-Dativ	solstițiului	solstițiilor
Vocativ	solstițiule	solstițiilor

1. fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an.

Traduceri

Traduceri

engleză: solstice (English) esperanto: solstico (Esperanto) franceză: solstice (français) m.

germană: Solstitium (Deutsch) m. latină: solstitium (Latina) neerlandeză: zonnewende (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online