sonaglio
Aspect
(italiano)
Etimologie
Din provensală veche sonalh, care provine din latină populară *sonacŭlum < sonare („a suna, a răsuna”).
Pronunție
- AFI: /soˈnaʎo/
Substantiv
sonaglio m., sonagli pl.
- (agr.) clopoțel (care se agață de gâtul unor animale)
- (jucărie) jucărie pentru bebeluși asemănătoare cu maracasul; bâzâitoare, sfârâitoare
Sinonime
- 1: (rar) bubbolo