stănog

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă, ucraineană станок (stanok).

Pronunție

  • AFI: /stə'nog/


Substantiv


Declinarea substantivului
stănog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stănog stănoage
Articulat stănogul stănoagele
Genitiv-Dativ stănogului stănoagelor
Vocativ stănogule stănoagelor
  1. barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd.
  2. țăruș (cu care se priponește calul); pripon.


Traduceri

Referințe