stima

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : stimà, stimă

română

Etimologie

Din italiană stimare, confer franceză estimer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) stima
Infinitiv a (se) stima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) stimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) stimeze
Participiu stimat
Conjugare I
  1. (v. tranz. și refl. recipr.) a trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere).

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din stima.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stima.

Etimologie

Din stimă.

Pronunție

  • AFI: /ˈsti.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru stimă.

Referințe





corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină aestima.

Pronunție


Substantiv

stima f.

  1. stimă, apreciere, prețuire

Cuvinte apropiate





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul stimare.

Pronunție


Substantiv

stima f., stime pl.

  1. respect, deferență, venerație
    Ho stima per te.
  2. stimă, apreciere, prețuire
    Luigi ha scarsa stima di Marco.
  3. estimare, evaluare, valuare

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din stimare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru stimare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stimare.





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină aestima.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

stima f.

  1. stimă, apreciere, prețuire

Cuvinte apropiate