stopa

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : stopă

română

Etimologie

Din franceză stopper.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
stopa
Infinitiv a stopa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stopez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stopeze
Participiu stopat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vehicule) a se opri.
  2. (v.tranz.) a opri din mers un vehicul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din stopa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stopa.

Etimologie

Din franceză stopper.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
stopa
Infinitiv a stopa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stopez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stopeze
Participiu stopat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din stopa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stopa.

Anagrame

Referințe