străluc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a străluci (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /strə'luk/


Substantiv


Declinarea substantivului
străluc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străluc străluci
Articulat strălucul strălucii
Genitiv-Dativ strălucului strălucilor
Vocativ strălucule strălucilor
  1. insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata).


Traduceri

Anagrame

Referințe