verde

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină vir(i)dis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
verde
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verde -
Articulat verdele -
Dativ-Genitiv verdelui -
Vocativ verdele -
  1. una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc.
    culoarea verde:   

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verzi
Feminin verde verzi
Neutru verde verzi
  1. care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară.
  2. (fig.) (despre oameni; adesea cu determinarea "la față") palid.
    Verde la față de mânie.
  3. (despre plante sau părți ale lor) plin de sevă, care nu s-a uscat; viu.
  4. (despre legume și fructe) care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt.
  5. (despre piei) care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut.
  6. (fig.) (despre oameni) voinic, viguros; curajos, [îndrăzneț].
  7. (adesea adverbial) sincer, deschis, fățiș.

Sinonime

Antonime

Cuvinte compuse

Expresii

  • (substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni
  • (adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
  • A visa (a vedea sau a spune) cai verzi pe pereți = a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile


Traduceri

Referințe





asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

  • AFI: /ˈbeɾ.ðe/


Substantiv

verde m., verdes pl.

  1. verde


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verdes
Feminin verde verdes
  1. verde
    culoarea verde:   





corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

  • AFI: /ˈβe.r.de/


Substantiv

verde m.

  1. verde


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde '
Feminin verde '
  1. verde
    culoarea verde:   





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

verde m., verdes pl.

  1. verde


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verdes
Feminin verde verdes
  1. verde
    culoarea verde:   





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție


Substantiv

verde m., verdi pl.

  1. verde
    culoarea verde:   
  2. verdeață, verdură

Cuvinte derivate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verdi
Feminin verde verdi
  1. verde
  2. palid
  3. crud, necopt

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

  • AFI: /'veɾ.dɨ/


Substantiv

verde m., verdes pl.

  1. verde
    culoarea verde:   

Cuvinte derivate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verdes
Feminin verde verdes
  1. verde





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

  • AFI: /'beɾ.ðe/


Substantiv

verde m., verdes pl.

  1. verde
    culoarea verde:   


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verde
Singular Plural
Masculin verde verdes
Feminin verde verdes
  1. verde
  2. crud, necopt
  3. ageamiu, începător; naiv
  4. palid
  5. murdar