strămuta

Vezi și : strămută

română

Etimologie

Din latină extramutare.

Pronunție

• AFI: /strə.muˈta/

Verb

Conjugarea verbului strămuta
Infinitiv	a strămuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strămut
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strămute
Participiu	strămutat
Conjugare	I

1. a mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni.

Cuvinte derivate

• strămutabil
• strămutare
• strămutat

Cuvinte apropiate

• muta

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din strămuta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strămuta.

Referințe

• DEX online