strain

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : străin

engleză

(English)

Etimologie

  1. Din franceza veche estreindre < latină stringere.
  2. Din greacă strangein.
  3. Din engleza veche strion, streon.

Pronunție


Substantiv

strain, pl. strains

  1. încordare, efort
  2. luxație
  3. tulpină (de bacterii)
  4. (depășit) comoară
  5. (depășit) vasul de sânge a unui gălbenuș de ou
  6. (învechit) rasă, ereditate


Verb


Conjugarea verbului
strain
Infinitiv strain
Prezent simplu
pers. 3 sg.
strains
Trecut simplu strained
Participiu trecut strained
Participiu prezent straining
  1. a (se) încorda, a (se) forța
  2. a surmena
  3. a luxa
  4. a decanta solide de lichide prin folosirea unei site)