luxa

Vezi și : luxă

română

Etimologie

Din franceză luxer < latină luxare.

Pronunție

• AFI: /lukˈsa/

Verb

Conjugarea verbului luxa
Infinitiv	a luxa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	luxez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să luxeze
Participiu	luxat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc.

   Și-a luxat osul umărului.

Sinonime

• (med.) (se) deplasa, (se) dezarticula, (se) disloca, (se) scrânti, (se) suci, (rar) (se) răsuci, (înv. și reg.) (se) sminti, (reg.) (se) strica, (prin Transilv.) (se) muruli, (Transilv.) (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) (se) preti, (prin vestul Munt.) (se) proclinti

Cuvinte derivate

• luxare
• luxat
• luxație

Traduceri

a-și deplasa un os din articulație

engleză: luxate (English), dislocate (English) franceză: luxer (français) italiană: slogare (italiano), luxare (italiano) norvegiană: luksere (norsk)

portugheză: luxar (português) spaniolă: luxar (español) suedeză: luxera (svenska) turcă: mafsaldan çıkarmak, (Türkçe) yerinden çıkarmak (Türkçe), burkmak (Türkçe)

Etimologie

Din luxa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru luxa.

Referințe

• DEX online