strană
română
Etimologie
Din slavă (veche) strana.
Pronunție
- AFI: /'stra.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strană | strane |
| Articulat | strana | stranele |
| Genitiv-Dativ | stranei | stranelor |
| Vocativ | strană | stranelor |
- fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii.
- parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online