subroga

română

Din franceză subroger < latină subrogare.

Conjugarea verbului subroga
Infinitiv	a subroga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	subrog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să subroge
Participiu	subrogat
Conjugare	I

(v.tranz.) (jur.) a înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui.