subroga
română
Etimologie
Din franceză subroger < latină subrogare.
Pronunție
- AFI: /sub.ro'ga/
Verb
| Conjugarea verbului subroga | |
| Infinitiv | a subroga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
subrog |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să subroge |
| Participiu | subrogat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (jur.) a înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online