patrimoniu

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
patrimoniu

română

Etimologie

Din latină patrimonium, franceză patrimoine.

Pronunție

  • AFI: /pa.tri'mo.nju/


Substantiv


Declinarea substantivului
patrimoniu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patrimoniu patrimonii
Articulat patrimoniul patrimoniile
Genitiv-Dativ patrimoniului patrimoniilor
Vocativ patrimoniule patrimoniilor
  1. (jur.) totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească.
  2. totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public.
  3. bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; (p.ext.) bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe