substrat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză substrat < latină substratum.

Pronunție

  • AFI: /sub'strat/


Substantiv


Declinarea substantivului
substrat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ substrat substraturi
Articulat substratul substraturile
Genitiv-Dativ substratului substraturilor
Vocativ substratule substraturilor
  1. (fil.) bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect; bază materială unității, a omogenității diferitelor obiecte; (p.ext.) conținut.
  2. strat peste care s-a așezat alt strat.
  3. (cu sens colectiv) elemente pătrunse într-o limbă din limba populației autohtone care a adoptat-o, părăsindu-și limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări.
  4. substanță chimică asupra căreia acționează un ferment.
  5. (fig.) motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acțiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc.


Traduceri

Referințe