subsuoară

De la Wikționar, dicționarul liber
O subsuoară masculină

română

Etimologie

Din prefixul sub- + *suoară ("subsuoară" < latină).

Pronunție

  • AFI: /sub.su'o̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
subsuoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subsuoară subsuori
Articulat subsuoara subsuorile
Genitiv-Dativ subsuorii subsuorilor
Vocativ ' '
  1. partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul.
  2. (adverbial) sub braț.
  3. unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

  • (loc. adv.) La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț.
  • Din tălpi până-n subsuori = în tot corpul.

Expresii

  • A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa
  • A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân


Traduceri

Referințe