sucitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a suci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /su.ʧi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
sucitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sucitor sucitoare
Articulat sucitorul sucitoarele
Genitiv-Dativ sucitorului sucitoarelor
Vocativ sucitorule sucitoarelor
  1. sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea.
  2. dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe