superarbitru
Etimologie
Din super- + arbitru (după franceză surarbitre).
Pronunție
- AFI: /su.per.ar'bi.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului superarbitru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | superarbitru | superarbitri |
| Articulat | superarbitrul | superarbitrii |
| Genitiv-Dativ | superarbitrului | superarbitrilor |
| Vocativ | superarbitrule | superarbitrilor |
- persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online