supracurent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supra- + curent.

Pronunție

  • AFI: /su.pra.ku'rent/


Substantiv


Declinarea substantivului
supracurent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supracurent supracurenți
Articulat supracurentul supracurenții
Genitiv-Dativ supracurentului supracurenților
Vocativ supracurentule supracurenților
  1. curent electric de intensitate mai mare decât cea normal prevăzută pentru un anumit circuit, a cărui apariție este dăunătoare pentru siguranța în funcționare a circuitului respectiv.


Traduceri

Referințe