suprafața

română

Etimologie

Din suprafață (după franceză surfacer).

Pronunție

• AFI: /su.pra.fa'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului suprafața
Infinitiv	a suprafața
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suprafațez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suprafațeze
Participiu	suprafațat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (tehn.) a acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.
2. (v.tranz.) a netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.

Cuvinte derivate

• suprafațare
• suprafațat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online