suprafața
română
Etimologie
Din suprafață (după franceză surfacer).
Pronunție
- AFI: /su.pra.fa'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului suprafața | |
| Infinitiv | a suprafața |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
suprafațez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să suprafațeze |
| Participiu | suprafațat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (tehn.) a acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.
- (v.tranz.) a netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online