surâde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sourire (după râde).

Pronunție

  • AFI: /suˈrɨ.de/


Verb


Conjugarea verbului
surâde
Infinitiv a surâde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
surâd
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să surâdă
Participiu surâs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a zâmbi.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre abstracte) a corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din surâde.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surâde.
  2. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surâde.

Sinonime

Anagrame

Referințe