târcol

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară tărkalocerc, roată”.

Pronunție

  • AFI: /'tɨr.kol/


Substantiv


Declinarea substantivului
târcol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târcol târcoale
Articulat târcolul târcoalele
Genitiv-Dativ târcolului târcoalelor
Vocativ târcolule târcoalelor


Expresii

  • A da târcoale (sau rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur


Traduceri

Anagrame

Referințe