crotal

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză crotale < greacă κροταλον (crotalon).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
crotal
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crotal crotali
Articulat crotalul crotalii
Genitiv-Dativ crotalului crotalilor
Vocativ crotalule crotalilor
  1. (zool.) șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe-cu-clopoței.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
crotal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crotal crotale
Articulat crotalul crotalele
Genitiv-Dativ crotalului crotalelor
Vocativ crotalule crotalelor
  1. (muz.) instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans.


Traduceri

Anagrame

Referințe