colțar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din colț + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kol'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
colțar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colțar colțare
Articulat colțarul colțarele
Genitiv-Dativ colțarului colțarelor
Vocativ colțarule colțarelor
  1. poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei.
  2. (reg.) sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere.
  3. piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț.
  4. echer.
  5. calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice.
  6. element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
colțar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colțar colțari
Articulat colțarul colțarii
Genitiv-Dativ colțarului colțarilor
Vocativ colțarule colțarilor
  1. ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni.


Traduceri

Anagrame

Referințe