Sari la conținut

târnui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din târn + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /tɨr.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
târnui
Infinitiv a târnui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
târnuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să târnuiască
Participiu târnuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mătura cu târnul.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe