timar
Etimologie
Din maghiară timár.
Pronunție
- AFI: /ti'mar/
Substantiv
| Declinarea substantivului timar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timar | timari |
| Articulat | timarul | timarii |
| Genitiv-Dativ | timarului | timarilor |
| Vocativ | timarule | timarilor |
- (reg.) tăbăcar.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză timares.
Substantiv
| Declinarea substantivului timar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timar | timaruri |
| Articulat | timarul | timarurile |
| Genitiv-Dativ | timarului | timarurilor |
| Vocativ | timarule | timarurilor |
- (mai ales la pl.) denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online