tărâm

română

Etimologie

Din turcă tarim „locuință„, maghiară terem „sală mare”.

Pronunție

• AFI: /tə'rɨm/

Substantiv

Declinarea substantivului tărâm
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărâm	tărâmuri
Articulat	tărâmul	tărâmurile
Genitiv-Dativ	tărâmului	tărâmurilor
Vocativ	tărâmule	tărâmurilor

1. (pop. și fam.) ținut, regiune, meleag.
2. (rar) întindere de teren.
3. domeniu, sferă de activitate.

Cuvinte compuse

• celălalt tărâm

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armat
• ramat
• ratam

Referințe

• DEX '98 via DEX online