tătarcă

română

Etimologie

Din tătar + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /tə'tar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tătarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătarcă	tătarce
Articulat	tătarca	tătarcele
Genitiv-Dativ	tătarcei	tătarcelor
Vocativ	tătarcă	tătarcelor

1. tătăroaică.
2. iapă de soi tătăresc.
3. haină lungă, îmblănită, purtată de tătari.
4. specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar.

Cuvinte derivate

• tărtăcuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartata
• cățărat

Referințe

• DEX '98 via DEX online