tabun

română

Etimologie

Din ucraineană табун (tabun).

Pronunție

• AFI: /ta'bun/

Substantiv

Declinarea substantivului tabun
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tabun	tabunuri
Articulat	tabunul	tabunurile
Genitiv-Dativ	tabunului	tabunurilor
Vocativ	tabunule	tabunurilor

1. sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă.
2. cireadă de vite; turmă de oi.
3. (reg.) pășune, izlaz.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bantu
• bănuț
• butan

Referințe

• DEX '98 via DEX online