televorbitor

română

Etimologie

Din tele- + vorbitor.

Pronunție

• AFI: /te.le.vor.bi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului televorbitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	televorbitor	televorbitoare
Articulat	televorbitorul	televorbitoarele
Genitiv-Dativ	televorbitorului	televorbitoarelor
Vocativ	televorbitorule	televorbitoarelor

1. instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online