televorbitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tele- + vorbitor.

Pronunție

  • AFI: /te.le.vor.bi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
televorbitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ televorbitor televorbitoare
Articulat televorbitorul televorbitoarele
Genitiv-Dativ televorbitorului televorbitoarelor
Vocativ televorbitorule televorbitoarelor
  1. instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbeștefie auzită simultan de mai multe posturi.


Traduceri

Referințe