teller

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Teller, tełłer

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie tellere („socotitor; povestitor”); echivalent cu (to) tell („a spune, a povesti”)+‎ -er.

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈtɛlə/
  • (SUA) AFI: /ˈtɛləɹ/


Substantiv

teller, pl. tellers

  1. (lit.) povestitor, narator
  2. (mai ales în SUA; ec.) casier
    The teller handed the robber a bag of cash.
  3. (p.ext.) bancomat
  4. (pol.) persoană care număra voturile, scrutinător

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din verbul tellen („a socoti, a număra”) +‎ -er.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
teller
m. Singular Plural
Substantiv teller tellers
Diminutiv tellertje tellertjes
  1. (mat.) numărător
  2. (p.ext.) (aparat) numărător
  3. (spec.) socotitor, numărător

Antonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe