număra
 Vezi și : numără, numara
|
română
Etimologie
Din latină numerāre.
Pronunție
- AFI: /nu.məˈra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) număra | |
| Infinitiv | a (se) număra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) număr |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) numere |
| Participiu | numărat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula.
- Număr banii.
- Număr până la 10.
- a enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
- Numeri de la unu până la zece.
- a da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani).
- a considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
- (v.refl.) a face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
Sinonime
- 1: (mat.) socoti, (prin Transilv.) sămălui, calcula; afla
- 2: cifra
- 3: achita
- 4: considera
- 5: se socoti, conține
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie
- A număra pe degete = a fi în număr foarte redus
- Până numeri la trei = imediat, într-o clipă
- A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit
- Slab (sau gras) de-i numeri coastele = se spune despre un om foarte slab
Traduceri
a socoti
|
|
a evalua numeric
|
|
Etimologie
Din număra.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru număra.