temporale

română

Etimologie

Din temporal.

Pronunție

• AFI: /tem.poˈra.le/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru temporal.

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru temporal.
2. forma de neutru plural pentru temporal.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină temporalis < tempus, -pŏris (1.) și din latină târzie temporalis < tempŏra (4.).

Pronunție

• AFI: /tempoˈrale/

Adjectiv

Declinarea adjectivului temporale
	Singular	Plural
Masculin	temporale	temporali
Feminin	temporale	temporali

1. de timp, temporal
2. lumesc, laic
3. (gram.) temporal
4. (anat.) temporal

Cuvinte apropiate

• atemporale
• tempo
• tempora
• temporalmente
• temporaneo

Etimologie

Din adjectivul temporale

Substantiv

temporale m., temporali pl.

1. furtună cu ploaie și fulger, vijelie
2. (anat.) temporal, os temporal
3. (anat.) mușchiul temporal

Sinonime

• 1: nubifragio
• 2: osso temporale
• 3: muscolo temporale

Cuvinte derivate

• temporalesco

Substantiv

temporale f., temporali pl.

1. propoziție temporală

Referințe

• Treccani.it