tencui
Aspect
Variante
- (înv.) tincui
Etimologie
Din germană tünchen („a albi”), prin intermediul poloneză tynkować. Confer ucraineană тинькувати (tynʹkuvaty).
Pronunție
- AFI: /ten.kuˈji/
Verb
Conjugarea verbului tencui | |
Infinitiv | a tencui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tencuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tencuiască |
Participiu | tencuit |
Conjugare | IV |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din tencui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tencui.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online