Sari la conținut

tencui

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din germană tünchen („a albi”), prin intermediul poloneză tynkować. Confer ucraineană тинькувати (tynʹkuvaty).

Pronunție

  • AFI: /ten.kuˈji/


Verb


Conjugarea verbului
tencui
Infinitiv a tencui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tencuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tencuiască
Participiu tencuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi un zid sau un tavan cu tencuială.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tencui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tencui.

Anagrame

Referințe