albi

română

Etimologie

Din alb sau latină *albīre < albēscere < albēscō.

Pronunție

• AFI: /al'bi/

Verb

Conjugarea verbului (se) albi
Infinitiv	a (se) albi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) albesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) albească
Participiu	albit
Conjugare	IV

1. (v.refl., intranz. și tranz.) a deveni sau a face să devină (mai) alb.

   Albesc pânza.

2. a trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali.
3. a colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens.
4. a decolora, parțial sau total, un anumit produs.
5. (v.intranz.) a încărunți; p. ext. a îmbătrâni.
6. (v.intranz.) a ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe).
7. (fig.) a străluci.

   Prin frunze ascunsă albește o vale. - (Macendonski).

Sinonime

• 1: (se) înălbi, (reg.) (se) bili
• 5: încărunți

Antonime

• (se) înnegri

Cuvinte derivate

• albeală
• albire
• albit
• albitor
• supraalbi
• înălbi

Traduceri

a deveni sau a face să devină (mai) alb

asturiană: ablanquecer (asturianu), ablanquiar (asturianu) coreeană: 하얗게 하다 (한국어) (hayake hada) corsicană: imbiancà (corsu) engleză: whiten (English); bleach (English) esperanto: blankigi (Esperanto) finlandeză: vaalentaa (suomi); valkaista (suomi) franceză: blanchir (français) friziană: witten (Frysk) galiciană: branquear (galego) germană: weißen (Deutsch) greacă: ασπρίζω (Ελληνικά) (asprízo) indoneziană: memutih (Bahasa Indonesia)

italiană: imbiancare (italiano) latină: albico (Latina), albo (Latina) maghiară: fehérít (magyar) neerlandeză: witten (Nederlands) poloneză: bielić (polski), wybielać (polski) portugheză: branquear (português) rusă: отбелить (русский) (otbelit'), отбеливать (русский) (otbelivat') siciliană: mmiancari (sicilianu), abbianchiari (sicilianu) spaniolă: blanquear (español) suedeză: göra vit (svenska), vitna (svenska), bleka (svenska) turcă: beyazlatmak (Türkçe), beyazlanmak (Türkçe), ağartmak (Türkçe), ağarmak (Türkçe) ucraineană: вибілювати (українська) (vibiljovati)

Referințe

• DEX online