tavan

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Tavanul bisericii

română

Etimologie

Din turcă tavan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tavan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tavan tavane
Articulat tavanul tavanele
Dativ-Genitiv tavanului tavanelor
Vocativ ' '
  1. suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere.
    Tavanul al unei camere.
  2. partea superioară a unei excavații miniere.
  3. (reg.) scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
  4. (reg.) fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi


Traduceri

Referințe