desinență

română

Etimologie

Din franceză désinence.

Pronunție

• AFI: /de.si'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului desinență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desinență	desinențe
Articulat	desinența	desinențele
Genitiv-Dativ	desinenței	desinențelor
Vocativ	desinență	desinențelor

1. element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înnădește

Referințe

• DEX '98 via DEX online