termination

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie terminacion < latină terminātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌtɜrmə'neɪʃən/


Substantiv

termination, pl. terminations

  1. terminare, sfârșit, sfârșire
  2. concediere, disponibilizare
  3. încheiere, concluzie, sfârșit
  4. terminație, capăt, limită, extremitate
  5. consecință, rezultat
  6. (lingv.) desinență, terminație; (spec.) sufix
  7. (med.) avort provocat
  8. (fam.) ucidere, eliminare
    The termination of the target will be carried out by an assasin.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe