termination
(English)
Etimologie
Din engleza medie terminacion < latină terminātiō.
Pronunție
- AFI: /ˌtɜrmə'neɪʃən/
Substantiv
termination, pl. terminations
- terminare, sfârșit, sfârșire
- concediere, disponibilizare
- încheiere, concluzie, sfârșit
- terminație, capăt, limită, extremitate
- consecință, rezultat
- (lingv.) desinență, terminație; (spec.) sufix
- (med.) avort provocat
- (fam.) ucidere, eliminare
- The termination of the target will be carried out by an assasin.
Sinonime
- 1: concluding, ending, finishing, stoping, terminating
- 3: close, conclusion, end, finale, finish, stop
- 4: border, edge, end, limit, lip, rim, tip
- 5: consequence, outcome, result, upshot
- 6: abortion, induced abortion