tiară

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tiare < latină tiara.

Pronunție

  • AFI: /ti'a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tiară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tiară tiare
Articulat tiara tiarele
Genitiv-Dativ tiarei tiarelor
Vocativ tiară tiarelor
  1. coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale.
  2. mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate.


Traduceri

Anagrame

Referințe