nefericire

română

Etimologie

Din prefixul ne- + fericire.

Pronunție

• AFI: /ne.fe.riˈʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nefericire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nefericire	nefericiri
Articulat	nefericirea	nefericirile
Genitiv-Dativ	nefericirii	nefericirilor
Vocativ	'	'

1. stare a celui nefericit.

   Nefericirea vieții lui.

2. întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva.

Sinonime

• 1-2: nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate

Antonime

• fericire, noroc

Cuvinte derivate

• neferice
• neferici
• nefericit

Locuțiuni

• (loc. adv.) Din nefericire = din nenorocire, din păcate.

Traduceri

stare a celui nefericit

cehă: neštěstí (čeština) n. engleză: unhappiness (English) esperanto: malfeliĉo (Esperanto) estoniană: õnnetus (eesti), häda (eesti) finlandeză: ilottomuus (suomi) franceză: malheur (français) m. germană: Unglück (Deutsch) n., Bekümmertheit (Deutsch) f. greacă: δυστυχία (Ελληνικά) (dystyhía) f. indoneziană: ketidakbahagiaan (Bahasa Indonesia)

italiană: infelicità (italiano) f. maghiară: boldogtalanság (magyar) neerlandeză: ongelukkigheid (Nederlands) occitană: malaür (occitan) poloneză: nieszczęście (polski) portugheză: infelicidade (português) f. spaniolă: infelicidad (español) f. suedeză: olycka (svenska) c., sorgsenhet (svenska) c. turcă: mutsuzluk (Türkçe)

Referințe

• DEX online