tighel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tegel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tighel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tighel tigheluri
Articulat tighelul tighelurile
Genitiv-Dativ tighelului tighelurilor
Vocativ tighelule tighelurilor
  1. cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva)


Traduceri

Referințe